Cezara
Moraru

Pictez la granița dintre chip și dispariție, acolo unde o față devine amintire și un peisaj devine doar lumină.

Cezara Cristina Moraru este artist vizual din Iași și doctor în arte vizuale al Universității Naționale de Arte „George Enescu”. Pictura ei trece de la portretul figurativ la abstracție lirică: figuri fără nume care par să se dizolve în fundal, ochi pictați de aproape, câmpuri de ceață și de ploaie, intervenții cu tuș în care cuvântul se transformă în semn.

Înainte de pictură au fost cuvintele. A studiat limbile și literaturile spaniolă și franceză, iar asta se simte în felul în care lucrează imaginea: o scrie, o rescrie, o șterge parțial, o lasă să respire. Multe lucrări pornesc de la un vers, un film sau o carte, de la Poe și Sylvia Plath la Tarkovski și Bergman.

Firul care leagă totul este memoria: cum se depune în straturi, cum se pierde și ce rămâne din ea la suprafața pânzei.

I paint on the border between a face and its disappearance, where a portrait turns into memory and a landscape into nothing but light.

Cezara Cristina Moraru is a visual artist based in Iași, Romania, and holds a PhD in Visual Arts from the “George Enescu” National University of Arts. Her painting moves from figurative portraiture to lyrical abstraction: nameless figures dissolving into their grounds, eyes painted at close range, fields of fog and rain, ink interventions in which words turn into marks.

Words came before painting. She studied Spanish and French language and literature, and it shows in how she treats an image: she writes it, rewrites it, partly erases it and lets it breathe. Many works begin with a line of poetry, a film or a book, from Poe and Sylvia Plath to Tarkovsky and Bergman.

The thread running through everything is memory: how it settles in layers, how it slips away, and what is left of it on the surface of the canvas.